În primul rând că nu văd cum am avea o măsură a acestei comparații. Să zicem că aș putea spune cu certitudine că îl iubesc pe tata mai mult decât o iubesc pe mama. Cu cât? Și ce ar reprezenta acea diferență? Dacă e cu un gram mai puțină dragoste acolo, acel om devine nesemnificativ? Sau dragostea pentru acea persoană devine nesemnificativă? Suferința pierderii acelei persoane din viața mea nu ar mai fi reală?

Dar într-o societate în care obiceiul e monogamia, e normal ca orice altă variantă de dragoste să fie privită cu suspiciune. Și suspiciunea altora nu mă deranjează, pentru că, la fel ca în cazul oricărui sentiment care nu e mimat, el nu are nevoie de validarea altora ca să îl simți. Pur și simplu îl simți.

Conform unei alte definiții a cuvântului a înșela, eu ar trebui să încalc fidelitatea conjugală, unde fidelitate se referă la statornicie, în sentimente, în atitudine; devotament, credință. Ori eu nu fac asta. Pentru că sentimentele pentru partenerii mei sunt statornice, la fel ca și intențiile mele în privința relațiilor cu fiecare dintre ei. Și le sunt devotată, fiecăruia în parte. Pentru fiecare fac timp în programul meu, dedic spațiu mental ca să le fiu alături, în doresc și îi iubesc.

Poliamoria înseamnă că un om decide să aibă mai multe relații cu mai multe persoane, simultan, cu consimțământul și informarea tuturor celor implicați. Sună abstract, nu? Oricum e o definiție destul de proastă pentru că sunt multe tipuri de relaționare în cadrul poliamoriei care nu au nicio legătură cu definiția mea.