Fetele de 16 ani care se cer violate

July 4, 2020 ,
Am văzut că tot apare o dilemă în spațiul public legată de toate adolescentele astea care se comportă de parcă “și-o cer”. Și multă lume, în speță bărbați, se întreabă dacă nu vor să fie agățate, agresate și asaltate de propuneri, de ce naiba se îmbracă ca niște “curve”. Și nici nu se comportă ca niște fete cuminți! Ca o fostă astfel de adolescentă, care se îmbrăca în sutien și ciorapi plasă, m-am gândit că poate reușesc să fac un pic de lumină.

O să spun asta din prima. Și când ieșeam în fuste de o palmă din casă și în ciorapi plasă, nu-mi doream să mă violeze nimeni. Și niciodată, dar niciodată nu mi-a plăcut, nici măcar în secret, nici măcar când eram maxim nesigură pe mine, să mă agațe indivizi necunoscuți pe stradă. Cu atât mai puțin unii de 30 sau 40 de ani. Pentru că știi ce bărbați îmi plăceau mie la 17 ani? Ăia de 17 ani. Maxim de 20 și un pic. Salivam la un Justin Timberlake, nu la o versiune diferită a lui tata. Din păcate pentru mine, singurii care își făceau curajul să se apropie de mine erau ăia middle aged care se credeau mari Casanova. Și la vârsta aia nu știam cum să le spun că eu chiar îl prefer pe un Timberlake de vârsta mea. La 18 ani i-am dat numărul de telefon unui respectabil domn de două ori mai bătrân decât mine, că efectiv mi-a fost rușine să-i spun că e un libidinos care îmi provoacă greață. Dar deviez de la subiect.

Deci mă îmbrăcam ca o “curvă” pentru că speram să mă agațe cineva de vârsta mea. Mai mult decât atât, cel mai adesea, aveam pe cineva specific în mine. Îl plăceam pe un anume cutătel și speram ca el să observe ce bunăciune sexy sunt și să mă scoată la un McDonald’s.

Se mai întâmpla să mă îmbrac așa pentru că doream validare. Nu, validarea nu vine prin viol. Aveam un grup de tipi și tipe care erau gașca de liceu. Și speram ca ei să vadă ce hot / edgy / mișto sunt eu. Dacă vreunul sau vreuna remarca ce tare e sutienul meu din dantelă, zburam pe norișori de fericire. Câteodată se întâmpla să mi se spună cât tupeu am să mă îmbrac așa. Era cea mai tare chestie pe care un adolescent rebel ca mine spera să o audă.

Nu mi-a fost foarte greu să mă prind că tipele nu sunt apreciate decât pentru felul în care arată. Mesajul nici nu trebuia să fie evident ca să fie asimilat. Bravo Girl nu avea niciodată quiz-uri despre cât de deșteaptă ești. Erau mereu ceva de genul “Află dacă ai fața atrăgătoare”. Despre Christina Aguilera sau Britney Spears nu citeai că sunt talentate și au voce bună. Primeau locul de onoare pe copertă doar când se îmbrăcau (sau mai bine zis dezbrăcau) atât de scandalos încât se panicau adulții. Îți pica fisa repede ce trebuie să faci ca să fii apreciată ca femeie, în societate. Tot nu-mi doream să fiu violată. La fel cum nici voi nu vă doriți ca șeful să vă laude cerându-vă un sex oral.

Un alt motiv pentru care mă îmbrăcam de parcă îmi intraseră toate hainele la apă era pentru că eram adolescentă și aveam o plăcere deosebită în a scandaliza figurile de autoritate. Figuri care evident nu susțineau preferințele mele de fashion rupte din Moulin Rouge. Cum se holbau la mine pe stradă cu dezaprobare, simțeam că sunt propria mea persoană. Tot nu-mi doream să fiu violată.

1 comment

  1. Cred că avem o problemă mare cu educarea e care filmele porno o fac oamenilor. Limitarea intelectuală ne face s rezumă prea des lucrurile DOAR la concepțiile noastre și devenim siguri că avem dreptate, prietenul meu care e psihiatru zice ca ăsta e un prim semn e problemă psihică.

    Nu mai putem vedea doi bărbați vorbind și zâmbind la o terasă că îi punem în categoria gay, la fel și fetele, la fel la îmbrăcăminte sau cercei, inele etc. Avem mari probleme de a accepta diversitatea și mai ales de a nu judeca ci de a accepta că fiecare e liber să facă ce rea și el răspunde pentru asta.

    Din păcate cred că astfel de fenomene sunt doar la început. Va fi și mai rău de atât. Nu sunt ultraconservator, dar voi aprecia întotdeauna oamenii cu bun simț, cu respect față de semeni și îngăduință pentru cei ce aleg să fie diferiți de ei dar cred că îi văd în ce în ce mai rar.

Leave a comment